Violonistul Alexandru Tomescu, împreuna cu pianista Angela Drăghicescu m-au îmbogățit cu un recital muzical formidabil la Centrul Cultural Arcuș, unde am asistat la un eveniment grandios, plin de acuratețe, discreție și eleganță.

Muzica trece prin metamorfoză odată cu interpretarea marelui artist. Prin acustică, rezonanță și efervescență, vioara se apropie formidabil de urechile noastre; percepem vibrația, atât de intens, încât vedem dincolo de sunet, de zgomot, de fervoare. Suntem sub hipnoză; muzica este o terapie de gândire, de adâncire, de înălțare! Muzica nu are limbă de exprimare!

Alexandru Tomescu este în stare să dea viorii niște caracteristici aparte; de veritabil sincron cu dorința.

Este fantastic cum o partitură, în acord cu o vioară, un pian, o sală cu acustică potrivită pot stârni senzații de nebănuit; cu toate că, sunetul nu poate fi redat prin cuvinte; indiferent cât de mărețe ar fi acestea.

Pe lângă calitățile de muzician, Alexandru Tomescu are un discurs de-a dreptul pertinent; vorbește, respiră, transmite. Transmite naturalețe, originalitate, puritate. E normal să respirăm, să facem scurte pauze; tocmai aceste lucruri redau expresivitatea acestui mare artist.

Transmite lucruri simple, cu o rezonanță foarte mare și asta îl face aparte.

Atitudinea, abordarea, răbdarea și disciplina  l-au propulsat pe marile scene ale lumii, dar de această dată m-am bucurat de privilegiul de a asista la un recital doar pentru o mână de oameni, într-un spațiu discret.

E foarte important să analizăm învățătura unei asemenea tendințe, ascensiuni, precum cea a violonistului Tomescu; știm cu toții că există milioane de oameni talentați, muzicieni, artiști, care au ureche muzicală, care simt muzica; marea lor majoritate interpretează cu foarte mare pricepere, la instrumente sau vocal; dar se delimitează oarecum. Improvizația este foarte frumoasă, denota originalitate, creație, însă, la marile opere ale lumii, se cântă pe partituri, iar acolo, își fac loc artiștii de seama violonistului Tomescu.

Mircea Eliade scria în cartea intitulată ”Nostalgia Originilor”: ”Omul Total nu este niciodată complet desacralizat, și avem toate motivele să ne îndoim chiar dacă o desacralizare totală este posibilă. Secularizarea repurtează succes la nivelul vieții conștiente. Dar nici un om normal nu poate fi redus la activitatea sa conștientă, rațională, căci omul modern continuă să viseze, să se îndrăgostească să asculte muzică. Să meargă la teatru, să vadă filme, să citească – pe scurt, el nu trăiește numai într-o lume istorică și naturală, ci și într-o lume existențială, privată și într-un univers imaginar.”

Discursul lui Mircea Eliade este contemporan cu ceea ce trăim astăzi, ca indivizi, ca oameni; precum este și muzica lui George Enescu, interpretată de Alexandru Tomescu.

Acești artiști dau impuls foarte consistent creației, ne îmbogățesc prin fenomenul generat prin artă și ne inspiră, deopotrivă.

Tocmai oamenii care nu-și propun să inspire cu orice preț, inspiră!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s