1. Împreună cu prietenii mei, Andra, Renata și Tudor, am participat, pentru a treia oară la Summitul de la Geneva pentru Drepturile Omului și Democrație, organizat de o coaliție transregională de grupuri preocupate de promovarea și protecția drepturilor omului, care a avut loc, la Centrul Internațional de Conferințe Geneva, pe 20 februarie 2018, sub egida Consiliului Națiunilor Unite pentru Drepturile Omului, la 70 de ani de la adoptarea”Declarației Universale a Drepturilor Omului”, de către ONU, la 1948; iar în 21 februarie, am vizitat sediul Organizației Națiunilor Unite, unde a avut loc celebrarea Zilei Internaționale a Limbii Materne, printr-un simpozion. [Împreună cu Renata, ne bucurăm de privilegiul să ne fi născut în familii cu două limbi materne: română și maghiară, datorită zonei].Nu pentru prima oară ni se întâmplă să luăm parte la evenimente în plină ascensiune; în România, însă, evenimentele de acest gen, din păcate, încă nu au căpătat amploare.

    Pe lângă o analiză pătrunzătoare care lămurește multe dintre problemele critice cu care se confruntă astăzi omenirea, summitul ne-a adus la suprafață o serie de întâmplări cu adevărat cutremurătoare, prin care oamenii trec, zilnic, în diferite zone ale lumii.

    Discipoli, diplomați, membrii ai Organizațiilor din întreaga lume s-au adunat la Geneva pentru a da voce victimelor celor mai grave abuzuri ale drepturilor omului, din lume.

    Disidenți din Rusia, Cuba, Iran, Turcia, Zimbabue, China, Pakistan, Congo, Coreea de Nord, Uruguay, Venezuela și Vietnam, au venit în lumina reflectoarelor, pentru a relata experiențele, abuzurile, constrângerile de care au avut parte, precum și motivele care i-au determinat să lupte pentru libertate și drepturi fundamentale, abrupt reprimate de forme de guvernământ, de grupuri de interes viciate de obsesii bazate pe control și forme diverse de constrângere, exprimate prin violență și cruditate.

    Geneva Summit pentru Drepturile Omului și Democrație acordă an de an posibilitatea militanților pentru drepturile omului să își împărtășescă emoțiile, suferințele, constrângerile la care sunt supuși, oameni, din diferite zone ale lumii.

    La eveniment au fost prezente peste 500 de persoane, din 25 de Organizații nonguvernamentale, activiști pentru drepturile omului, tineri, disidenți, publicații de renume, precum ”Le Monde”, The Guardian”, ”France 4”, ”Swiss TV”, ”Toronto Star”, Deutsche Welle” și ”CNN”, ”

    În acest an, o serie de personaje de-a dreptul curajoase au îndrăznit să împărtășească experiențele, viziunea, dorința de impunere a libertății fundamentale la nivel global.

    Participanți activi

    Farida Abbas Khalaf relatează cu o seninătate vie, cum a crescut într-un sat îndepărtat, Yazidi, din nordul Irakului, și pe când era doar o elevă de liceu, statul islamic a devastat satul ei, omorând bărbați – inclusiv tatăl și fratele său su fost uciși – înainte de a lua femei și copii ca prizonieri.

    Timp de patru luni, Khalaf a fost ținută în captivitate și abuzată fizic, sexual și mental. În cele din urmă, a reușit să scape. Astăzi este membru activ al echipei Yazda, o campanie globală de susținere pentru a aduce teroriști ISIS în fața justiției și pentru a spori gradul de conștientizare a genocidului Yazidi.

    Khanaf este autoarea cărții ”The Girl Who Beat ISIS 2016” (Fata care a învins ISIS), publicată în 14 țări; în documentarul său, cu dezvăluiri împotriva ISIS, lansat, de asemenea, în anul 2016, aceasta dă dovadă de o doză ridicată de curaj, prin relatarea experienței ei. De asemenea, câștigătoarea Premiului Marsh 2017 pentru pace și menținere a păcii și a premiului 2017 LiberPress Award 2017 (Premiul pentru libertatea presei), a încheiat povestea ei cu o relatare emoționantă: ” este adevărat că am încercat de 7 ori să mă sinucid și de două ori să evadez – a treia oară am reușit”.

    Asli Erdoğan este un renumit romancier turc și activist pentru drepturile omului. Pe 16 august 2016, soldații cu măști negre, ale trupelor speciale de intervenție, s-au năpustit în casa ei; Erdoğan a fost încarcerată pe o acuzare de susținere a terorismului.

    Baza pentru cauza penală, i s-a spus, a fost bazată pe faptul că, timp de cinci ani a scris articole și a slujit pentru consiliul consultativ al Özgür Gündem, un ziar cotidian despre care guvernul turc a afirmat că era legat de partidul muncitorilor din Kurdistan.

    Ea a fost arestată alături de peste alți 20 de jurnaliști și angajați ai Özgür Gündem, publicație care a fost închisă prin decret ca parte a stării de urgență a țării, în urma eșecului din 2016.

    Erdoğan a fost izolată pentru cinci zile; în primele două, fără să i se dea apă; apoi închisă cu alți prizonieri de sex feminin. După 133 de zile de închisoare, a primit posibilitatea de a se apăra în instanță.

    Erdoğan a fost eliberată din închisoarea de stat Bakırköy în 29 decembrie 2016, dar i-a fost interzis să călătorească în afara țării. În timp ce interdicția de călătorie a fost ridicată la 22 iunie 2017, cazul ei se afla încă în curs de examinare. Aceasta riscă pedeapsă pe viață, în cazul condamnării.

    ”Situația [astăzi] devine din ce în ce mai gravă, pe măsură ce vocea comunității internaționale se adâncește în tăcere”, a spus scriitoarea turcă, la finalul intervenției sale.

    Fred și Cindy Warmbier, părinții tânărului student american, Otto Warmbier, torturat în Coreea de Nord; Tânărul a fost condamnat la 15 ani de muncă forțată de Curtea Supremă nord coreeană, după ce a mărturisit că a furat un afiș cu un slogan politic dintr-un hotel de la Phenian, în care era cazat.
    Otto a fost eliberat după un an și jumătate, din motive ”umanitare”; acesta a ajuns în comă în Statele Unite și și-a pierdut viața, la numai 22 de ani.
    “Din păcate, torturile îngrozitoare la care fiul nostru a fost supus în mâinile Coreii de Nord ne asigură ca nu era altă ieșire decât cea pe care o trăim acum”, au declarat părinții lui Otto.
    La summitul din 2016, am avut ocazia să o întâlnesc pe Yeonmi Park, o tânără originară din Coreea de Nord, care, în cartea sa, intitulată, drumul spre libertate a spus: ”sunt extrem de recunoscătoare pentru două lucruri: că m-am născut în Coreea de Nord și că am scăpat din Coreea de Nord”.

    Luis Almagro Lemes a fost ales secretar general al Organizației Statelor Americane în 2015 sub mandatul „mai multe drepturi pentru mai mulți oameni”.

    Diplomat de carieră, Almagro a fost ministru de externe al Uruguayului din 2010 până în 2015 și a fost ales senator în Uruguay, în 2014.

    Timpul său în fruntea diplomației uruguayene a fost caracterizat de activismul pentru drepturile omului, atât în țară cât și în străinătate, intrarea Uruguayului pe piețele netradiționale și consolidarea imaginii Uruguayului ca o societate din ce în ce mai democratică, mai tolerantă și mai diversă.

    Almagro a fost un participant activ la consolidarea Uniunii Națiunilor din America de Sud și a Comunității Statelor Latinoamericane și Caraibe.

    Almagro a fost ambasador al Uruguayului în China, după ocuparea unor posturi diplomatice în alte state, precum Germania și Iran.

    În 2014, revista „Politica externă” l-a numit „Gânditorul Global Principal”, unul dintre cei mai mulți 10 factori de decizie din întreaga lume, care au primit această distincție.

    Acesta a avut o intervenție remarcabilă, în cadrul evenimentului de la Geneva, cu un discurs susținut, foarte pertinent, cu strategii organizaționale bine definite; acesta a spus că nu există zonă gri atunci când vine vorba de libertățile fundamentale ale omului.

    Venezuela a fost activă în cadrul evenimentului prin Antonio Ledezma, care este primarul democrat ales al orașului Caracas, lider al opoziției venezuelane și un fost deținut politic care a scăpat recent din detenție.

    În 2015, pentru că a fost un critic vocal al guvernului socialist și o persoană activă la mitinguri antiguvernamentale, a fost arestat într-un raid violent, în biroul său.

    Primarul Ledezma a fost reținut în mod arbitrar, dus la închisoare și apoi în arest la domiciliu, cu acuzații controversate.

    În 2008, după ce Ledezma a câștigat alegerile în detrimentul candidatului socialist și a devenit primar; regimul lui Hugo Chavez i-a luat finanțarea federală și majoritatea puterilor sale, alocându-le unor posturi nou create, conduse de un membru al partidului socialist.

    Ledezma a bătut la ușile entităților, organizațiilor și guvernelor internaționale pentru a obține idei care să-i permită să revitalizeze Caracasul. În ciuda eliminării puterilor și resurselor sale, de către adversarii săi, primarul Ledezma a continuat să răspundă nevoilor oamenilor din Caracas.

    Printre gesturile sale pentru societatea civilă, se numără greva foameni, din 2009, pentru salariile și drepturile angajaților, limitate de regimul Chavez, cât și pentru libertatea celor arestați în urma protestelor pașnice prin care solicitau drepturi absolut normale într-un stat democratic. Acesta a subliniat, pe finalul intervenției sale: „Inima îmi e tremurândă; sufăr pentru țara mea. Această țară se confruntă cu martiriul. În ultimii trei ani, mai mult de 300.000 de Venezuelani au murit.”

    Golog Jigme – călugăr tibetan și activist pentru drepturile omului: „Nu este posibil să împărtășim toate torturile la care am fost supus, datorită limitei de timp. Când am fost pus pe scaunul de fier era oribil, dincolo de faptul că o ființă umană își poate imagina „.

    Pastorul Evan Mawarire – activist principal al opoziției din Zimbabue, arestat în timp ce conducea un serviciu bisericesc pentru campania sa de protest pentru Mugabe: „Mesajul noului nostru presedinte este: Zimbabue este deschis pentru afaceri, dar intrebarea pe care ar trebui sa o punem este daca Zimbabue este deschis pentru libertate!?”

    Maziar Bahari – jurnalist, regizor și activist pentru drepturile omului iranian-canadian: „Aș vrea să fiu în locul pastorului Mawarire în câțiva ani – să văd căderea unui dictator”.

    Guillermo Fariñas Hernández. Psiholog și jurnalist care luptă împotriva corupției în Cuba, care a condus 23 greve de foame și a suferit 11 ani de închisoare pentru sfidarea regimului cubanez: „Mulți oameni spun că diavolul este în Venezuela, dar capul este în Cuba”.

    Lam Wing-kee – Răpit de autoritățile chineze pentru vânzarea de cărți sensibile din punct de vedere politic în Hong Kong: „Din octombrie până în decembrie 2015, acționarii și membrii personalului Causeway Bay Books au dispărut unul după altul”.

    Geneva Summit Awards – Premiile Summitului de la Geneva

    Premiul pentru lupta drepturilor femeii, a fost decernat, în cadrul evenimentului pentru activista congoleză, cunoscută pentru eforturile depuse împotriva violurilor asupra femeii, Julienne Lusenge, președintele Solidarității Femeilor pentru Pace și Dezvoltare Integrată (SOFEPADI), o coaliție de 40 de organizații de femei din provinciile estice ale Republicii Democratice Congo (RDC).

    Premiul pentru curaj a fost acordat disidentului rus, otrăvit de două ori pentru sfidarea președintelui; Vladimir Kara-Murza, lider activist al democrației ruse și a fost un vechi coleg al liderului opoziției ruse, Boris Nemtsov, și este vicepreședinte al mișcării „Rusia deschisă” și președinte al Fundației pentru libertate Boris Nemtsov.

    Cvartalul în se află ambasada Rusiei, la Washington, a dobândit numele Boris Nemtsov Plaza 1., după numele opozantului rus, asasinat lângă Kremlin, în 2015.

    Este lesne de înțeles faptul că libertatea nu este armonizată la nivel mondial; termenul de libertate a dobândit de-a lungul timpului conotații dintre cele mai diverse, în funcție de percepția fiecărui individ în parte.

    Libertatea nu ar trebui să fie o virtute oferită sau pusă la dispoziție de un individ, o entitate, de o formă de guvernământ sau de către un stat; libertatea este o stare, de fapt, care să fie la îndemâna individului, drept garanție a spiritului moral integru.

Dat fiind faptul că, ideologiile, percepțiile, pozițiile economico – politico – geografice diferă de la stat la stat, libertatea devine un atribut relativ și deseori, controversat.

Lumea nu poate fi armonizată din punct de vedere al ideologiilor, spiritual sau strategic; din acest motiv, umanitatea trebuie să se adapteze la mediul pe care îl deservește, iar dacă individul, constrâns de anumite situații, sau din pură dorință de schimbare, aderă la un alt mediu, cea mai potrivită posibilitate este de a se adapta mediului la care aderă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s