Perspectivele prin care putem cunoaste un popor sunt dintre cele mai diverse; domenii precum istoria, economia, politica, sportul, etnografia sau arta sunt doar cativa din pilonii unei culturi; din acest motiv, las la voia intamplarii, fiindca ceea ce reusesc sa experimentez, calatorind, se dovedeste de cele mai multe ori, a fi ceva, inedit.

Gastronomia este unul din domeniile prin care un popor atrage, inspira si se individualizeaza.

In martie, 2017, cu prilejul unei noi vizite de afaceri in apropierea capitalei Austriei, Viena, am dat curs invitatiei la cina, lansata de bunul meu prieten, Alpar, stabilit ca inginer intr-un mic orasel de langa Viena, pe nume Gloggnitz.

Acesta m-a invitat la cina in varf de munte, in localitatea Penk; ajungem la o poarta unde atarna un steag din benzi colorate, iar pe un panou vedem scris numele Familiei GIEHSAUER si programul pe tot anul 2017, care consta in urmatoarele date: 17-24 ianuarie; 7-14 martie; 9-16 mai; 7-14 noiembrie; 5-12 decembrie.

Mostheuriger este un concept formidabil de promovare a gastronomiei traditionale, de sprijinire a afacerilor de familie; o afacere sociala care atrage o multitudine de turisti, care reda viata simpla din provincie.

Mediul creat de acest concept reda originalitatea, indemanarea, pasiunea oamenilor pentru natura, atasamentul fata de familie si fata de traditie.

Intram intr-o casa traditionala, ce dateaza din 1853, tencuita, in interiorul careia o camera este amenajata pentru a primi oaspeti; inauntru sunt asezate mese simple din lemn, banci si scaune din lemn, iar pe perete atarna o cruce din lemn, care denota faptul ca gazdele sunt crestine; in rest, o atmosfera putin galagioasa; incaperea este aproape plina de oaspeti.

Am ramas surprins de inocenta oamenilor, care te abordeaza cu o atitudine calda, cuprinsi de farmec, lipsiti de nerabdare, dornici de apreciere; oameni care parca nu au habar de ce se intampla in marile aglomerari urbane, unde se achita cu cardul, unde oamenii trec unii pe langa ceilalti, de parca nu s-ar mai intalni vreodata.

Aici, parca timpul are o alta dimensiune, oamenii au rabdare, tolereaza sa primeasca altceva decat au comandat si se bucura ca gazda sa se aseze, rand pe rand, la fiecare masa, pret de cateva minute, pentru a se intretine cu oaspetii.

Am trait, cu acest prilej un nou val de emotie, o noua experienta, am petrecut o seara neasteptat de originala, intre straini, ca in familie; am surprins o fractiune din cultura gastronomica traditionala austriaca, intr-un mod autentic.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s