Multiculturalismul este un concept recent, un fenomen care intervine in contextul comunitatilor cu mai multe culturi; acest concept porneste de la identificarea mai multor comunitati culturale reprezentate prin etnie, nationalitate, religie, ideologie si alti factori ce nasc diversitati culturale intre indivizi.

  In Europa, multiculturalismul are o deschidere foarte variata si dispune de o diversitate menita sa fie angrenata in acceptarea si promovarea valorilor culturale dintre cele mai diverse.

  Acceptiunea asupra multiculturalismului are o forma foarte complexa; politica, biserica, media, entitatile civile fac referire la acest fenomen in cele mai variate forme.

    Perceperea multiculturalismului constituie o etapa aparte din viata unui individ; trec ani buni, pana incepem sa ne obisnuim unii cu ceilalti, pana ne toleram, dar mult mai multi ani trec, pana ne acceptam, ca fiind diferiti.

     Ideea de multiculturalism nu s-a constituit doar pentru campanii electorale, pentru a fi ”urechelnita” drept unealta a claselor politice, prin care persuasiunea sau chiar manipularea sa aiba acces mai facil catre indivizi.

   Comunitatile de oameni sunt diversificate prin diferenta dintre oameni; limba de vorbire, religia, nationalitatea, cetatenia, etnia, si ideologiile constituie diversitatea.

     Fiecare domeniu de activitate, fiecare decizie, aduce in prim-plan diferenta culturala a oamenilor. Suntem diferiti prin tot ceea ce intreprindem, prin dorinte, prin realizari, prin ideologii.

   Exista printre noi, insa, indivizi, grupari de indivizi care ”percep” multiculturalismul prin acapararea puterii. Puterea este instrumentul prin care destabilizeaza cultura celorlalti, destabilizeaza radacinile, bazele pe care s-a construit omul.

     Indiferent de convingerile pe care le avem, de felul in care ne manifestam, de felul in care percepem lucrurile, avem propria noastra cultura, care ar trebui sa fie intangibila.

    Multiculturalitatea s-a napustit asupra Europei in ultimii ani, insa sunt contexte in care indivizii, statele, au fost surprinsi nepregatiti.

    Ultimul deceniu a zdruncinat Occidentul prin necorelarea culturilor; din nefericire, atentatele teroriste, sub egida cel putin de fatada a diferentelor religioase au dus la sacrificarea a mii de vieti omenesti si la surclasarea securitatii.

   Cand demnitatea este violata prin impunerea unei anumite conduite, nu se mai impune ideea de multiculturalism; ori, in ultima perioada exista tot mai multe asemenea practici.

   Multiculturalismul si respectarea drepturilor omului sunt valori umane ale lumii civilizate. Umanitatea este cheia multiculturalismului.

   Prin convietuire, prin acceptare, toleranta, respect, atitudine morala corecta ne putem numi multiculturalizati.

   E adevarat ca traditiile, istoria, etnia, ne dau curaj, ne lanseaza in viata, ne fac recunoscatori pentru origini, insa acestea sunt valorile personale, pe care ar trebui sa le raportam la noi insine, nu sa le impunem altora; fiindca fiecare individ s-a nascut intr-o cultura anume, intr-o zona anume, cu o anumita educatie spirituala, iar conflictul cultural nu-si are rolul in contextul convietuirii moderne.

    Fiecare dintre noi are dreptul la propria cultura, la propriile convingeri, fara a fi fortat sa creada in altceva, fara a fi influentat si destabilizat prin radicalism.

  Intalnesc firesc fenomenul de adaptare in contextul in care unul sau mai multi indivizi, care provin dintr-o anumita cultura, fie ea bazata pe cetatenie, nationalitate, etnie, religie, convingeri sau ideologii, ajung intr-un mediu in care regulile, valorile si principiile sunt diferite fata de cele proprii.

   Australia s-a confruntat de curand cu un asemenea exemplu; Prim-ministrul Julia Gillard si-a asumat cu demnitate urmatoarele aspecte in momentul in care valul de imigranti au dat tarcoale Australiei:

„Imigrantii si nu australienii trebuie sa se adapteze. Asta e, va convine sau nu. Sunt satula de ingrijorarea acestei natiuni in privinta ofensarii unor indivizi sau a culturii acestora. De la atacul terorist din Bali incoace suntem martorii unui val de patriotism venit din partea majoritatii australienilor.

Aceasta cultura s-a creat in peste doua secole de zbateri, incercari si victorii a milioane de barbati si femei in cautarea libertatii.

Vorbim mai cu seama engleza, nu spaniola, libaneza, araba, chineza, japoneza, sau orice alta limba. In consecinta, daca doriti sa fiti parte a acestei societati, invatati limba!

     Majoritatea australienilor cred in Dumnezeu. Asta nu e vreo aripa crestina de dreapta sau o presiune politica, ci un fapt, intrucat barbati si femei de credinta crestina, pe principii crestine, au fondat aceasta natiune, ceea ce este clar documentat. E cu siguranta adecvat a se afisa asta pe peretii scolilor noastre. Daca Dumnezeu este o ofensa pentru voi, va sugerez sa considerati o alta parte a lumii ca fiind casa voastra, intrucat Dumnezeu este parte a culturii noastre.

     Vom accepta credintele voastre fara a va intreba de ce. Tot ce va cerem este sa o acceptati pe a noastra si sa traiti cu noi in armonie si bucurie pasnica.

Aceasta este patria noastra, pamantul nostru si stilul nostru de viata si va vom permite orice oportunitate pentru a va bucura de toate acestea. Dar imediat ce incetati a va mai plange, vaita si ingrozi de Steagul nostru, de Onoarea noastra, de crezul nostru Crestin, de Stilul nostru de Viata, va recomand cu caldura sa profitati de o alta mare liberatate australiana, libertatea de a pleca.

Daca nu sunteti fericiti aici, atunci plecati. Nu v-am obligat noi sa veniti aici. Voi ati solicitat sa fiti aici. Asadar, acceptati tara pe care voi ati dorit-o.”

      De-a lungul timpului, mai multe personalitati si-au dedicat activitatea pentru pace, armonie, multiculturalism; dintre acestia au si dobandit Premiul Nobel pentru Pace Muhammad Yunus, promotorul conceptului de afaceri sociale; Kofi Annan, Secretar General al Organizatiei Natiunilor Unite in perioada 1997-2006; Nelson Mandela, Presedinte al Africii de Sud intre 1994 si 1999; Barack Obama, presedinte al Statelor Unite ale Americii (2009-2016); Karol Wojtyla, Papa Ioana Paul al II-lea a fsot un exemplu suprem al dorintei de propagare a multiculturalismului in lume.

    Oameni ce au dat dovada de tenacitate, diplomatie si perseverenta; niste veritabili mediatori.

      Nu trebuie sa fim celebri pentru a trai in armonie, pentru a ne respecta si a ne tolera; este suficient sa ne acceptam unii pe ceilalti, sa ne respectam valorile, sa ne protejam reciproc, astfel incat cultura sa nu poata constitui motiv de conflict.

            Diversitatea creeaza multiculturalismul, care la randul sau creeaza diversitate.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s