Chiar dacă alegerea şi sacrificiul sunt două acțiuni comparabile, acestea au o cronologie absolut firească.

    Care sunt momentele în care alegem sau facem sacrificii?

    Care este ordinea lor cronologică?

    Este evident că, zilnic ajungem să facem sacrificii, însă, un lucru este clar, sacrificiul nu este o alegere, la fel cum nici alegerea nu constituie un sacrificiu.

    Dacă analizăm alegerea, constatăm că, fără sacrificiu, alegerea nu poate fi instituită; pentru a avea posibilitatea de a alege, sacrificiul este indispensabil.

    Astfel, încă din copilărie suntem puşi în situația de a face sacrificii pentru a dobândi libertatea, posibilitatea de a alege.

    Sacrificiile sunt direct proporționale cu varsta, astfel, dacă pentru un copil sacrificiu înseamnă a învăța, in loc de a hoinări, de a fi disciplinat în loc de a fi obraznic, ca mai apoi să poată culege roadele sacrificiului, şi anume să poată alege; un angajator al unei companii face sacrificii, riscă, pentru ca mai apoi să poată alege, să poată selecta oamenii cu care doreşte să colaboreze, să poată alege de asemenea tipul de muncă dorit pentru a-şi desfăsura activitatea.

    

     

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s