Din păcate, noi oamenii, ne-am pierdut ușor, ușor esența, ne-am azvârlit meritele și valorile într-o râpă, într-o prăpastie de unde greu le vom mai putea vreodată culege, ne-am ostenit în a ne sfărma visele, în a deveni unii ca alții, în a ne valorifica toate ideile, gesturile, fericirile, plăcerile în esențe materiale, care de altminteri n-au prea mare valoare; ne-am agitat atât să devenim tot mai moderni, să fim la zi cu tot ce mișcă, să fim la modă, să fim pe val cum s-ar zice, dar cu toate astea ce-am facut? Ne-am neglijat spiritul, conștiința, bunătatea, ne-am neglijat farmecul.

Am dat demnitatea pe bunăstare, corectitudinea pe bilete la loto, vrednicia pe tupeu, curajul l-am dat pe șpagă, încrederea am dat-o pe viclenie, sinceritatea am dat-o pe rușine, cinstea pe afișe și pe caampanii de promovare, dragostea pe violență, iubirea de părinți pe alternativa unei vieți mai colorate, animalul din curte l-am dat pe camera de filmat, alimentatia am dat-o pe diete, comunicarea am înlocuit-o cu interpretări, semne și caractere virtuale, îmbrățișarea am dat-o pe felicitări, și într-un final, omenia am dat-o pe sarcasm, pe ironie, pe întamplare, pe o junglă creeată și dezvoltată de noi înșine.

Ne-am degradat, de fapt, noi nici n-am avut ocazia să simțim prea mult din farmecul unei vieți pure, curate, cinstite.

Am crescut în invidie, în grabă, am crescut cu dădace care mai de care mai viclene, am crescut în medii tot mai toxice, într-o lume grăbită, asaltată de vremuri.

Ne dezvoltăm unul pe spinarea celuilalt, ne ajunge oare să-l studiem pe cel de alaturi pentru a ne configura ca „oameni”?

‎Nu mai avem timp unul pentru celălalt, nu mai zâmbim, suntem tot mai serioși, tot mai indignați, tot mai încordați, nu ne mai permitem greșeli, erori, copilării.

Ne e rușine de ce nu ar trebui să ne fie, iar de ce ar fi cazul să ne fie rușine, nu ne pasă; ne e rușine de propria noastră credință, ne e rusine că nu știm să facem ceva, ne e rușine că n-am citit o carte pe care celalalt a citit-o, ne e rușine că n-am fost la tomorrowland, iar celalalt a fost, ne e rușine că suntem barmani, ospatari‎, cizmari, zidari sau de orice altă meserie „demodată”.

Nu suntem recunoscuți în societate ca valori distincte, ne-am creeat un trib, o turmă din care nu vom mai putea ieși, ne-am îmbârligat într-o mocirlă din care nu ne vom mai putea descotorosi?

Femeile și-au pierdut farmecul, bărbații sunt vânați mai rău ca animalele sălbatice, copiii sunt fermecători la inceput, apoi vrem sa facem din ei profesori, avocați, doctori, judecători, actori, fotbaliști, vrem celebritate, vrem cu orice preț celebritate.

Dar vrem oare să fim sinceri cu noi înșine, să ne uităm în oglindă și o zi măcar pe an sa nu ne dorim ceea ce are sau poate celălalt?

E loc în lumea asta pentru noi toți, putem fi individuali, despărțiți ca ideologie, ca țeluri, putem fi originali, diferiti, autentici!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s