Am devnit avangardiştii unei epoci fastuoase, extravagante.
O epocă a dezvoltării, a concurenţei, a comparaţiilor, o epocă a superficialităţii excesive!
Zilnic bravăm prin superficialitate, lipsă de interes şi dăm prioritate aparenţelor, care ne şi conduc viaţa de altfel.
devenim astfel uneltele unui sistem pe care tocmai noi l-am creeat.
Un sistem cu circuit închis, în interiorul căruia, valorile şi-au pierdut autenticitatea, devenind parte a unui amalgam de frustrări, răzbunări şi lipsă de profesionalism.
Cu toţi suntem foarte buni critici, indiferent de domeniul de aplicare.
Dar, astăzi, de Ziua Internaţională a Drepturilor Omului, câţi dintre noi suntem demni de a ne recunoaşte demnitatea unii, altora?
câţi suntem demni de a schimba ceva la noi înşine, nu să dăm idei şi sfaturi altora?
Foarte mulţi dintre noi, suntem dispuşi, pentru un dram de recunoştinţă să pătăm demnitatea celor din jur, dar suntem conştienţi, oare, de faptul că putem atenta doar la demnitatea celor care o şi posedă în mod necontenit?
La 10 Decembrie 1948, ONU a adoptat Declaraţia Universală a Drepturilor Omului printr-un preambul a cărui scop ţinea de respectarea drepturilor omului.
Chiar în primul articol al cartei ONU se spune că “toate fiinţele umane se nasc libere şi egale în demnitate şi în drepturi. Ele sunt înzestrate cu raţiune şi conştiinţă şi trebuie să se comporte unele faţă de altele în spiritual fraternităţii”
Aşadar, demnitatea este un atribut crucial al fiinţei umane şi trebuie respectat ca atare!
Dreptul la viaţă, la libertate, la libera opinie sunt drepturi cruciale ale omului!
În articolul 4 se precizează că “nimeni nu va fi ţinut în sclavie, nici în servitude: sclavagismul şi comerţul cu sclavi sunt interzise sub toate formele lor”.
Indiferent de vârstă, de nivelul de cultură, de clasa socială din care fac parte, oamenii, sunt îndreptăţiţi în a-şi cunoaşte drepturile, libertăţile şi obligaţiile de asemenea.
Din păcate oamenii nu pot fi suverani asupra proopriilor drepturi deoarece în orice moment se pot ivi situaţii în care din pricina propriilor fapte sau mai grav, în urma unor fapte comise de alţii, oamenilor li se pot îgrădi drepturi ca cel de libertate, la viaţă sau la opinie.
De asemenea, mulţi dintre noi nu ne cunoaştem drepturile, nu ştim ce ni se cuvine, ba mai mult decât atât, suntem în eroare când am comis o faptă aflată în incidenţa legii şi prezumţia de nevinovăţie devine, de multe ori, relativă.
Astfel, îl putem lua în seamă pe scriitorul american Hanry David Thoreau, din anii 1800, care spunea că ”Sub o guvernare care întemnițează pe nedrept, locul omului cinstit(drept) e la închisoare”, lucruri care se confirmă chiar și în zilele noastre, unde s-au schimbat calendarele, uneltele, dar oamenii și obiceiurile rămân eterne

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s