De ani buni, societatea civilă poartă un război inegal cu statul român, un stat, care săracul e purtat prin mocirlă, purtând rolul roților de remorcă ce trece prin orice bălegar.

Numele acestui stat a ajuns remorca, unealta unor oameni, aleși sau nu, dar care cu sau fără voia și acceptul societății civile, al poporului au ajuns la comanda ”locomotivei” România.

            Astfel, pentru a funcționa lucrurile în bune condiții e nevoie de o lege permisivă pentru aleși, în scopurile personale, o lege personalizată după chipul și asemănarea fiecăruia, și în funcție de interes deopotrivă.

Așadar, pe lângă faptul că nu avem încă un Nou Cod Penal, care constituie un pas crucial în aderarea României la spațiul Shenghen, statul român adoptă legi greu de respectat!

Un exemplu concludent în acest sens îl reprezintă faptul că în Codul Rutier existent în vigoare există o gamă largă de prevederi absurde, care îi obligă pe oameni să încalce legea.

Un punct amendă reprezintă 10% din salarul minim pe economie al unui angajat din România, iar pentru faptul că un conducător auto nu are documentele auto sau cele personale asupra sa, amenda este de aproximativ 80% din valoarea salarului minim pe economie. aici intervine încălcarea legii; conducătorul auto surprins de organul de control, este pasibil de o amendă drastică, care poate reprezenta o mare parte a venitului său lunar, pentru o abatere, care nu îngreunează cu absolut nimic condițiile de circulație rutieră, autoritățile putând verifica autenticitatea și valabilitatea oricăror documente necesare circulației pe drumurile publice chiar fără a le vedea, prin intermediul dispeceratului de serviciu.

La o asemenea abatere, conducătorul auto este dispus să ofere drept ”recompensă” organului de control, o valoare care poate ajunge până la jumătatea amenzii prevăzute de lege pentru a scăpa de o amendă usturătoare, cu consecințe economice notabile pentru un salariat modest.

Într-un asemenea caz, polițistului i se face milă de cetățean, acceptă suma oferită și astfel apar 2 infracțiuni, cea de dare de mită, săvârșită de conducătorul auto, și cea de luare de mită, pasibilă organului de control, ambele constituind infracțiuni grave prevăzute la Art. 254, respectiv Art. 255 Cod Penal. După o asemenea ”tranzacție, bugetul statului rămâne neclintit, iar corupția albă, cea de zi cu zi înflorește frumos de-al lungul drumurilor dezastruoase ale țării.

            S-a discutat într-o vreme de o posibilă amendă personalizată, situație în care, cel căruia i se aplică amenda contravențională, să răspundă în funcție de venitul acestuia; o altă aberație a fabricanților de legi ai unui stat sugrumat realmente de tot felul de ”măsuri de austeritate”.

            Dacă totuși, cineva ar dori o ameliorare a găinăriilor de zi cu zi, a corupțiilor, care nici nu îmbogățesc pe nimeni și nici nu duc la un rezultat, la vreo disciplinare bruscă sau vreo revenire la normal, atunci ar trebui să se adopte niște măsuri rezonabile, prin care orice cetățean, care a greșit să poată fi tras la răspundere,direct proporțional cu gravitatea faptei sale, să nu fie ”obligat” să caute drumul mai scurt și ilegal de îndeplinire a sancțiunii în urma abaterii.

            Cui îi pasă că un procent considerabil de români sunt în imposibilitatea de a-și plăti amenzile contravenționale sau de orice fel?

E preocupat cineva de faptul că adoptând legi care duc la imposibilitatea plății acesteia, statul este cel care pierde?

            Așadar, cele mai simple abateri duc oamenii în situația de a sfida legea, de a o trata cu nepăsare, de a încerca să o dribleze!

            Cum se face că pedepsele acordate pentru fapte foarte grave sunt de multe ori mai aproape de miniml pedepsei prevăzute în Codul Penal?

            Urmă vreme, jurnaliștii constatau o faptă, care devenea știre, iar aprecierea faptei, încadrarea acesteia din punct de veder penal era desori confirmată de decizia magistraților; iar astăzi, când trăim într-o democrație indusă prin control, urmăriri, printr-un ”monopol judiciar” care aparține în totalitate unor oameni fără scrupule, unor cetățeni care au abrutizat întraga societate românească, fapt care conduce la o discrepanță extremă între ceea ce se întâmplă și ceea ce ar trebui să se întâmple!

            Suntem fricoși, suntem dominați, suntem sub stăpânire, suntem comozi și necunoscători deopotrivă!nu suntem în stare să căscăm gura, nu îndrăznim să solicităm explicații sau temei legal pentru nedreptățile care ne dau târcoale zi de zi.

            Cum se aplică prezumția de nevinovăție dacă suntem considerați hoți din capul locului, suntem tratați ca niște hoți de către cei care ne judecă, ne controlează și ne stabilesc niște prevederi absolut aberante?”

            După valul nereușit de privatizări din anul 2013, în România un lucru este cert, s-a privatizat prin ”acaparare directă” serviciul român de informații, Curtea Constituțională a României, Departamentul Național Anticorupție și factorii decizionali ai justiției române.

            Suntem un stat democrat sau unul totalitar în care justiția este un organism cu circuit închis, subordonat, neindividual și controlat intens!?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s